Vindecări miraculoase” prin rugăciune și credința în Dumnezeu

Unii le numesc minuni săvârşite de divinitate, alţii le consideră efect al autosugestiei, cei mai mulţi recunosc că la mijloc e puterea extraordinară a minţii/subconştientului, unanim recunoscută, dar destul de puţin cercetată. Cert este că nu sunt deloc puţine cazurile de vindecări miraculoase, aproape peste noapte, ale unor indivizi care spun că n-au făcut decât să mediteze, să se concentreze asupra luptei cu boala ori să se roage. Indiferent de calea aleasă, rezultatul pozitiv a provocat întotdeauna uimire şi admiraţie.

Suferinţe alungate dintr-o privire

În luna februarie 2005, canalul de televiziune NewsNet 5 difuza mai multe documentare despre vindecările miraculoase din Cleveland, oraşul în care câţiva medici de excepţie, printre care dr. Issam Nemeh, au reuşit aproape imposibilul.

Între oamenii vindecaţi inexplicabil, s-a numărat şi Ted Castelle, expertul pe probleme de sănătate, timp de 25 de ani, al postului TV menţionat şi fost preşedinte al Academiei de Medicină din Cleveland (Ohio). Castelle suferea de o afecţiune inflamatorie degenerativă la umăr, care-i dădea dureri insuportabile, împiedicându-l să-şi folosească braţul. Doctorul curant şi fizioterapistul la care apelase nu i-au fost de prea mare ajutor. În cele din urmă, suferindul a ajuns la dr. Issam Nemeh, în cadrul unei manifestări organizate pe 14 august 2004, la biserica catolică St. Angela din Fairview Park. În faţa mai multor martori oculari, printre care şi soţia suferindului, dr. Nemeh l-a întrebat pe acesta, privindu-l adânc în ochi :”Vrei să te vindeci?” Bolnavul a răspuns:”Da, sigur”. După care medicul s-a rugat deasupra lui Castelle care, după câteva minute, a simţit că-şi poate mişca din nou mâna şi umărul. Potrivit propriilor estimări, pacientul îşi poate folosi acum braţul în proporţie de 95%.

Mintea ne poate însănătoşi
În timp ce îşi făcea practica la un mare spital londonez, dr. Frederick W. Bailes (1889-1970) a observat cum procesul de vindecare al pacienţilor era în mare măsură influenţat de psihicul lor. Astfel, unele modele de gândire produceau invariabil aceleaşi reacţii fizice, ceea ce l-a făcut să concluzioneze că atât boala, cât şi sănătatea îşi au originea în starea noastră mentală. Cercetările sale în acest sens au culminat cu publicarea, în 1942, a cărţii “Mintea poate vindeca”, devenită rapid un best-seller reeditat de nenumărate ori.

Filozofia de bază a lui Bailes era următoarea: secretul vindecării constă în capacitatea omului de a înlătura din propria-i minte orice idee sau imagine a bolii. Repetându-şi concentrat, nu automat, de mai multe ori pe zi – îndeosebi înainte de a adormi, când subconştientul este mai receptiv- că este absolut sănătos şi că se simte foare bine, omul ar trebui să reuşească să scape de suferinţe într-un timp nu foarte îndelungat. El trebuie să se autoconvingă că simţurile care îl informează că este bolnav de fapt îl mint şi că mintea sa, mai puternică, ştie care e adevărul.

Frica, gelozia şi agresivitatea distrug sănătatea
S-a demonstrat ştiinţific că stări emoţionale negative precum teama, gelozia sau anxietatea, frustrările şi agresivitatea au un impact uneori devastator asupra sănătăţii fizice. Un studiu recent a scos la iveală faptul că frica poate accentua evoluţia unor boli, precum cancerul, concluzie care completează o altă observaţie anterioară: oamenii înspăimântaţi că vor face o anumită maladie, întâlnită la rude sau apropiaţi, au şanse mari să se îmbolnăvească! Exact aplicarea zicalei: “de ce ţi-e frică, nu scapi”.
Cercetătorii au mai constatat că ulcerul gastric, astmul, unele afecţiuni ale pielii şi tulburările cardiace sunt adesea consecinţa unor probleme emoţionale sau de natură psihică, manifestate pe o perioadă mai lungă de timp. În plus, emoţiile negative puternice încetinesc producţia de hematii (globule roşii), provocând anemie, dar afectează şi procesul de digestie, ducând la indigestii nervoase sau colite pe fond nervos. Se poate întâmpla ca tensiunea nervoasă să blocheze intestinele, făcându-le inactive. Persistenţa supărării cronicizează suferinţa, sodiul şi apa sunt reţinute în organism, în vreme ce potasiul, vitamina C, magneziul şi vitamina B sunt epuizate. Sentimentele negative modifică şi funcţionarea corectă a bilei, a ficatului şi inflamează mucoasa intestinelor. Drept urmare, abdomenul se balonează, apar durerile de burtă, dereglările metabolice, insomniile.

Revista „Physician” a publicat chiar un articol care arăta că, sub influenţa gândirii negative, sistemul nervos declanşează curgerea excesivă a unor anumitor fluide în ţesuturi şi membrane. Acestea pot fi îndepărtate prin operaţii, medicamente şi regim, dar vor reveni, până când mintea va scăpa de acest blocaj negativ.

Adevăratele cauze ale varicelor, ulcerului şi reumatismului
Seneca spunea: „Să vrei să fii vindecat este începutul vindecării”. Oamenii de ştiinţă recunosc că au văzut cazuri de dispariţie a unor afecţiuni ca erupţii cutanate, sinuzite, polipi nazali ori stări repetate de răceală doar prin tratarea cauzelor de natură mentală. Există şi terapeuţi care susţin că apariţia varicelor, de pildă, e determinată de sentimentul de descurajare, epuizare şi frustarare a bolnavului, care se simte supraîncărcat, nevalorizat şi urăşte inconştient situaţia în care se află. Gastrita şi ulcerul ar fi consecinţa fricii de nou, spaimei de necunoscut/neprevăzut şi eforturilor uriaşe de adaptare la diverse situaţii, iar reumatismul ar fi generat de lipsa afecţiunii, resentimente, amărăciune sau autovictimizare.

Bruce McEwen, neuroendocrinolog la Universitatea Rockefeller, a descoperit faptul că stresul cronic, prin cortizonul eliberat în asemenea situaţii, poate afecta creierul în zonele care coordonează presiunea sângelui, ritmul cardiac, activitatea intestinală, memoria, frica şi anxietatea. Aşa apare „sindromul bolii”, te simţi ca şi cum ai fi răcit, total lipsit de energie, te simţi bolnav din punct de vedere fizic şi de fapt nu eşti. Toate acestea se datorează hormonilor eliminaţi de creier care trimit un răspuns dăunător organismului”.

lastair J. Cunningham, de la Institutul de Cancer din Ontario, a descoperit la rândul său că suferinzii de cancer care încă mai sperau la vindecare trăiau mai mult decât cei care erau în acelaşi stadiu al bolii, dar care erau măcinaţi de spaimă şi depresie. Râsul, meditaţia, muzica şi exerciţiile fizice pot stimula producerea de hormoni cu acţiune antiinflamatorie şi antibacteriană, sporind capacitatea de apărare a organismului.

Principiul Gröning: “Nu există boli incurabile”

Născut la 30 mai 1906 în Germania, ca al patrulea din cei şase copii ai unor muncitori, Bruno Gröning (Grönkowski) a devenit, în ciuda pregătirii precare, cu doar 5 clase primare absolvite, un renumit vindecător spiritual, care avea să întemeieze o adevărată şcoală, bazată pe următoarea învăţătură: „Nu există boală incurabilă. Dumnezeu este cel mai mare medic”.

Convins că boala e un deranjament al armoniei interioare, Gröning promitea vindecarea prin credinţă. Sute de mii de oameni au apelat la el pentru tămăduire, existând relatări potrivit cărora ar fi făcut paralitici să meargă, orbi să vadă şi surzi să audă. Momentul de apogeu al activităţii sale s-a petrecut în septembrie 1949, în faţa a 30.000 de persoane strânse la Traberhof, în apropiere de Munchen, când Bruno Gröning ar fi reuşit vindecarea în masă. Totul doar privindu-şi concentrat pacienţii, făcând câteva gesturi şi rostind câteva cuvinte.

Fireşte, s-au găsit şi contestatari, care i-au reproşat încălcarea legii privind practica medicinală, ceea ce l-a adus în mod repetat în faţa justiţiei. A mai fost acuzat că vindecările sale aveau doar efect temporar, fiind urmarea hipnozei ori sugestiei. Asta deşi un inginer din oraşul Herford (Renania de Nord-Westfalia), al cărui copil de 9 ani suferea de atrofie musculară, a povestit presei că, după ce a acţionat Gröning, circulaţia în picioarele micuţului s-a pus în mişcare, iar băieţelul a reuşit în scurt timp să meargă.

În afara emoţiilor proprii şi gândurilor negre, un impact serios asupra stării de sănătate îl au experienţele din copilărie, dar şi climatul din familie, ori relaţiile cu prietenii şi chiar şefii. Toate acestea, nu întotdeauna recepţionate conştient, pot crea în minte modele distructive, care afectează organismul zi şi noapte, fie că este treaz sau că doarme. Singura salvare o constituie contracararea prin gânduri pozitive, repetate concentrat şi constant.

MIRACOL. Fetiţa care l-a întâlnit pe DUMNEZEU. "L-am văzut pe Tatăl Ceresc. Un înger cu părul...."

"Încă din perioada facultății eram pasionată de Paranormal, mai ales în domeniul studiilor asupra experienţelor la graniţa dintre viaţă şi moarte. În anul 1992, fiind pediatru rezident, examinam una dintre pacientele mele, o fetiţă pe nume Cati, care era să se înnece într-un lac din regiunea Munţilor Bucegi. Cati era un caz deosebit, deoarece aproape 20 de minute nu a avut puls", îţi aminteşete medicul, potrivit lumeamisterelor.com.

Când a văzut-o pentru prima dată, pupilele ei erau fixe şi dilatate, arătând faptul că afectarea ireversibilă a creierului se produsese mai mult ca sigur. "Oricum am muncit mult cu ea, deşi în mintea mea credeam că nu va supravieţui. Familia ei însă avea alte idei. Fetiţa avea o familie numeroasă şi de-a lungul următoarelor trei zile era întotdeauna un membru al familiei alături de patul ei, ţinând-o de mână, vorbindu-i, ori rugându-se. Ceea ce făcea ca lucrurile să fie un pic haotice în secţia de terapie intensivă, stânjenind doctorii şi asistentele. Îmi amintesc când asistentele i-au pus perfuzia fetiţei; familia întreagă şi-a împreunat mâinile şi s-a rugat. Atunci le-am rugat pe asistente să îi lase să se roage, oricum credeam că nu va scăpa", a spus Felicia A.

După trei zile fetiţa şi-a revenit complet. "Într-o după-amiază am întrebat-o, din întâmplare, dacă îşi mai aminteşte de momentul înnecului, încercam să înţeleg cum se întâmplase. Dar răspunsul pe care mi l-a dat nu era deloc ce mă aşteptam...«Adică atunci când L-am văzut pe Tatăl ceresc?»", a povestit doctora. 

De-a lungul următoarelor trei zile, Cati a relatat extraordinara ei poveste. "În spital şi-a părăsit corpul fizic, aflat în comă, şi-a observat medicii care o înconjurau. A fost capabilă să descrie în detalii doctorii care au tratat-o şi modul în care au acţionat. Apoi a povestit cum a urcat printr-un tunel lung şi întunecat, unde a fost întâmpinată «de un înger cu părul de aur». Îngerul a luat-o de mână şi i-a spus: «Sunt aici că să te ajut.» În următoarele trei zile, îngerul venea şi o liniştea pe Cati, după care o lua într-o călătorie înapoi la casa ei, unde ea l-a văzut pe unul dintre frăţiorii ei jucându-se cu jucăriile ei. Apoi şi-a văzut mama care se grăbea să gătească pentru a se înapoia cât mai repede la spital, la căpătâiul ei. Fără a şti ce altceva să mai spun, am întrebat-o cum era acolo sus. «O să vezi dna dr.», spuse ea, «Raiul este minunat!»", a mai spus medicul. 

Cazul lui Cati sfidează neurologia convenţională. Conform tratatelor de specialitate, un copil cu simptomele ei nu ar fi trebuit să mai fie capabil să utilizeze nicio funcţie a creierului, şi prin urmare, nu ar fi trebuit să perceapă nimic. Aşa cum una dintre lucrările de vârf din domeniu afirmă: coma ar fi trebuit să anuleze complet conştiinţa umană. "Experienţa fetiței, aşa cum gândeam eu, nu se încadra în tratatele de neurologie. S-a dovedit că experienţele la graniţa dintre viaţă şi moarte nu sunt o fantezie sau o halucinaţie. Ascultând povestea acestei fete am realizat că putem începe să învăţăm marele mister. Încep să cred că mica mea pacientă chiar L-a văzut pe Tatăl ceresc şi a trăit un miracol", a concluzionat medicul fetiţei.