Paştele, cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii. Ce semnificaţie are Învierea Domnului

Paştele este cea mai veche şi importantă sărbătoare a creştinătăţii, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos, Învierea fiind, după cum spunea părintele Arsenie Boca, singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi.
La câteva zile după intrarea solemnă în Ierusalim (de Florii), Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt. După trei zile, a înviat din morţi. Toată această succesiune de evenimente au avut loc în numai o săptămână, cea a Patimilor, care precede Învierea.

Scopul acestei sărbători creştine este amintirea vie a patimii, a morţii şi a Învierii lui Iisus Hristos. Sfânta Scriptură a Noului Testament spune că Iisus Hristos, înainte de a pătimi, a prezis de mai multe ori că va fi răstignit, dar a treia zi va învia. De teama aceasta, iudeii au pus soldaţi de pază la mormântul lui Iisus Hristos. Totuşi, minunea s-a întâmplat.

După intrarea solemnă în Ierusalim, Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt, iar după trei zile a înviat din morţi. Duminică dis-de-dimineaţă, Iisus Hristos a înviat ca un biruitor, cu puterea dumnezeirii Sale, ca să împlinească Scriptura şi cele hotărâte de iconomia divină pentru mântuirea neamului omenesc, explică părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

La Cina cea de Taină, în noaptea când a fost trădat de unul dintre apostoli, Iuda Iscarioteanul, înainte de a fi prins şi arestat, Iisus a instituit sărbătoarea Paştelui nou testamental, după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu.

Duminica - a treia zi după Scripturi - femeile purtătoare de mir au găsit mormântul Mântuitorului gol. Împotriva tuturor a celor care L-au acuzat şi batjocorit, numindu-l în derâdere Regele Iudeilor, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce, părăsit de ai săi, păzit sub grea şi rece lespede de piatră, Hristos a izbândit cea mai strălucită biruinţă ce s-a văzut vreodată: biruinţa asupra morţii şi asupra răutăţii omeneşti. Această biruinţă nu putut fi tăgăduită şi nu i-a putut fi smulsă niciodată, a spus părintele Stoica.

Împreună cu duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică. În conştiinţa Bisericii, Învierea Domnului nu este doar cea mai veche sărbătoare creştină, ci şi începutul şi culmea tuturor sărbătorilor şi a praznicelor. Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, praznic al praznicelor, este şi sărbătoare a sărbătorilor.
Paştele este precedat de 40 de zile de post aspru, apoi o altă săptămână, a şaptea, cea a patimilor.

Un rol deosebit în determinarea şi fixarea duratei Postului Mare l-a avut, probabil, numărul 40 care apare în Vechiul Testament de mai multe ori. Principalele evenimente care implică acest număr ar fi cele patruzeci de zile ale potopului, cele patruzeci de zile petrecute de Moise pe muntele Sinai, cele patruzeci de zile în care iscoadele evreilor au cercetat pământul Canaanului, în care aveau să intre, cele patruzeci de zile parcurse de Sfântul Prooroc Ilie spre a ajunge la muntele Hore, cele patruzeci de zile pe care Dumnezeu le pune înaintea poporului din Ninive, spre a se pocăi.

În Noul Testament există anumite pasaje-cheie unde se aminteşte de numărul de patruzeci de zile - cele patruzeci de zile petrecute de Mântuitor în pustiul Carantanie, cele patruzeci de zile de la Înviere şi până la Înălţare, timp în care Mântuitorul le dă Sfinţilor Apostoli ultimele învăţături.

Un ultim indiciu la fel de important ar fi cei patruzeci de ani petrecuţi de poporul lui Israel în pustiu. Simbolismul acestei perioade este unul forte şi reprezintă cu siguranţă timpul în care Dumnezeu încearcă lealitatea fiilor lui Israel, în vederea renaşterii unei noi generaţii fidele lui.

Săptămâna Sfintelor Pătimiri, cea care precede Învierea, are în cultul ortodox slujbe şi rânduieli speciale. Astfel, luni, marţi şi miercuri se săvârşeşte Liturghia darurilor mai înainte Sfinţite, iar joi şi sâmbătă Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia.

La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare din Sfânta şi Marea Joi se scoate, la Proscomidie, un Sfânt Agneţ special care este sfinţit şi va fi uscat şi sfărâmat a treia zi de Paşti la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, într-o rânduială specială, miridele rezultate fiind folosite ca Împărtăşanie pentru bolnavi, copii şi în situaţii speciale. Această Sfântă Împărtăşanie este păstrată în Chivotul din Sfântul Altar, pe Sfânta Masă.

Tot joi, la sfârşitul Sfintei Liturghii, există rânduiala spălării picioarelor, în amintirea gestului făcut de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină, când a spălat picioarele celor 12 apostoli. Această rânduială se săvârşeşte în unele mănăstiri din Patriarhia Română şi este oficiată de stareţul mănăstirii, care spală picioarele a 12 dintre vieţuitorii mănăstirii pe care o conduce.

În Sfânta şi Marea Vineri, în Biserica Ortodoxă se săvârşesc Ceasurile Împărăteşti, în cadrul cărora se citesc textele evanghelice legate de patimile Domnului Iisus Hristos. Aceste ceasuri se numesc împărăteşti deoarece în Bizanţ participa şi împăratul la ele. Tot în Sfânta şi Marea Vineri, după ceasurile împărăteşti se săvârşeşte slujba Vecerniei Mari, în cadrul căreia se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf, pe care este reprezentată punerea în mormânt a Mântuitorului. Sfântul Epitaf rămâne în mijlocul bisericii până la sfârşitul slujbei Deniei Prohodului Domnului de vineri seară, când este dus de preoţi în Sfântul Altar după ce a fost purtat în procesiune în jurul bisericii.

În Sfântul Altar, Epitaful este aşezat pe Sfânta Masă, unde rămâne în toată perioada pascală până în ajunul sărbătorii Înălţării Domnului, când va fi aşezat la locul său în biserică.

Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului. Duminica Învierii guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă.

Potrivit tradiţiei liturgice vechi a Bisericii, conservată în Tipicele de origine studită (constantinopolitană), anul liturgic începea, ca şi astăzi, în noaptea Paştilor. De data Paştilor erau legate succesiunea şi denumirea duminicilor şi a săptămânilor de peste an.

Paştile a fost sărbătorit încă de la început în toată lumea creştină, însă nu peste tot la fel. Izvoarele amintesc că în Biserica primară au existat mari diferenţe regionale în ceea ce priveşte data şi modul sărbătoririi Paştelui. Creştinii din părţile Asiei Mici şi ale Siriei, care aveau ca temei practica veche moştenită de la Sfinţii Apostoli Ioan şi Filip, luau în calcul ziua anuală sau lunară şi sărbătoreau mai întâi moartea Domnului ("Paştile Crucii") la 14 Nisan, apoi Învierea ("Paştile Învierii") la 16 Nisan, indiferent de ziua din săptămână în care cădea această dată.

Partizanii acestei practici iudaizante mai erau numiţi şi "quartodecimani", fiindcă sărbătoreau Paştile la 14 Nisan, adică în aceeaşi zi cu iudeii.
Iudaizanţii mai moderaţi ("protopashiţii") sărbătoreau Paştile duminica, însă întotdeauna legau această duminică de Paştile iudaic, chiar dacă de multe ori sărbătoarea cădea înaintea datei reglementare.

Cea mai mare parte a creştinătăţii însă (Apusul, Egiptul, Grecia şi Palestina) lua drept normă ziua săptămânală. Ei sărbătoreau, aşadar, moartea Domnului întotdeauna în Vinerea cea mai apropiată de 14 Nisan, iar Învierea - în duminica următoare, care cădea totdeauna după 14 Nisan sau după prima lună plină, după echinocţiul de primăvară.

Moartea Domnului sau "Paştile Crucii" era zi de întristare şi era sărbătorită cu post prelungit până în ziua Învierii. Învierea Domnului sau "Paştile Învierii" era zi a bucuriei şi se sărbătorea, ca şi astăzi, prin agape şi cine. Practica aceasta era fondată pe învăţătura Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

O parte dintre creştinii din Galia sărbătorea Paştile la o dată fixă: 25 martie sau chiar 27 martie.

Cele două denumiri originare ale Paştelui creştin ("Paştile Crucii" şi "Paştile Învierii") au fost conservate de către Biserica Romano-Catolică, ce foloseşte doi termeni diferiţi pentru a indica atât "Paştile Crucii" (Pasqua di Passione), cât şi "Paştile Învierii" (Pasqua di Resurrezione).

Lumina Învierii de la Sfântul Mormânt din Ierusalim se aprinde, însă, numai la Paştile ortodoxe.

Indiferent cum este serbată sau câte tentative de denigrare a celei mai importante sărbători a creştinilor au existat, Hristos a izbutit cea mai strălucită biruinţă ce nu i-a putut fi luată.

Învierea din morţi a lui Iisus Hristos este semnul biruinţei sale, iar comemorarea acestei Învieri rămâne de milenii una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii.

Tradiţii în Sâmbăta lui Lazăr, ziua care anunţă Învierea Mântuitorului. De ce se împart plăcinte, iar munca este interzisă

Sărbătorită de credincioşi cu o zi înainte de Florii, Sâmbătă lui Lazăr aminteşte de minunea pe care a făcut-o Hristos înainte de patima Sa mântuitoare: l-a inviat pe Lazăr la patru zile de la moarte.Teologii spun că este considerată cea mai mare minune a Sa, iar în acelaşi timp reprezintă şi garanţia învierii noastre.
După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim. Sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.   Prin tradiţie, în Sâmbăta lui Lazăr, gospodinele pregătesc plăcinte şi le dau de pomană. La sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morţii, care aşteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ. Despre Lazăr circulă mai multe legende, fiecare regiune având specificul ei. În una dintre acestea, Lazăr moare după ce a poftit la nişte plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea.   “Dacă femeile pregătesc plăcinte, fetele tinere plantează flori, fiind convinse că numai cele sădite acum vor avea multe ramuri înflorite. În numeroase zone din ţară, fetele mai mici, îmbracate în rochii albe, împodobite cu flori de primăvară, merg cu colindul prin sat, spunând povestea sărmanului Lazăr care a murit foarte tânăr. Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care să le încondeieze în Joia Mare”, spun etnologii de la Muzeul Dunării de Jos.   Murise de 4 zile   Conform teologilor, în această sâmbătă, Biserica Ortodoxă cinsteşte una dintre cele mai mari minuni săvârşite de Iisus Hristos în viaţa pământeană, învierea lui Lazăr. Evenimentul religios s-a petrecut în localitatea Betania, unde Lazăr, prietenul lui Iisus, murise de patru zile. Învierea lui Lazăr a fost descrisă în Sfânta Evanghelie după Ioan în Capitolul 11, versetele de la 1-45. Sfântul Evanghelist Ioan spune că Lazăr, originar din Betania (localitatea palestiniană Al-Izzariya de astăzi), ca şi surorile lui, Marta şi Maria, făcea parte din grupul persoanelor preţuite de Iisus. Mai mult, tradiţia spune că Lazăr era fiul fariseului Simon, în casa căruia s-a pregătit Cina Mântuitorului.   „Eu sunt învierea şi viaţa!"   Iisus era departe de Betania, într-un ţinut pustiu, când surorile lui Lazăr i-au trimis mesageri şi îl chemau să vină repede la casa lor, pentru că Lazăr era foarte bolnav, dar Evanghelistul Ioan nu menţionează amănunte despre boala lui Lazăr. În acea zonă pustie, Iisus se retrăsese cu ucenicii săi, pentru a se feri de răzbunarea conducătorilor religioşi ai evreilor. Numeroasele minuni săvârşite de Iisus atunci, ca şi mustrările adresate acestora de Hristos i-au îndârjit pe aceştia, dornici să-l prindă şi să-l omoare. Iisus a ajuns în Betania în a patra zi de la moartea lui Lazăr.   În acest timp, familia îndoliată a lui Lazăr era consolată de prietenii familiei, după marea pierdere. Când a ajuns la marginea satului, Iisus a fost întâmpinat de Marta, care i-a spus : „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit". Atunci Hristos i-a răspuns: „Eu sunt învierea şi viaţa!". Iisus a vrut s-o încurajeze : adică El, care a făcut atâtea minuni, are putere să biruiască moartea. La scurt timp a întâlnit-o şi pe Maria, cealaltă soră a lui Lazăr, care auzise că Învăţătorul a sosit în satul lor şi i-a spus şi ea: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit. Dar şi acum, dacă ai voi, îl poţi învia, căci poţi!   Atunci s-a hotărât uciderea lui Iisus   Evanghelistul consemnează că „văzând durerea surorilor lui Lazăr şi a prietenilor acestora, Iisus S-a întristat şi, în faţa mormântului lui Lazăr, a plâns. Hristos, Viaţa şi dătătorul vieţii, era în acea clipă faţă în faţă cu moartea". „Atunci Iisus Hristos s-a rugat Tatălui Ceresc pentru minunea care urma să se împlinească, le-a cerut celor prezenţi să înlăture piatra de la uşa mormântului şi a strigat cu voce tare: „Lazăre, ieşi afară!" Acesta a ieşit din mormânt, aşa cum fusese îngropat, înfăşurat în giulgiu şi cu mahrama pe faţă. Minunea a trezit şi bucurie, şi uimire, şi cutremurare în rândul celor prezenţi. Unii au crezut în minunile lui Hristos, alţii au hotărât să-L pârască fariseilor. Cu acest prilej, sinedriul s-a întrunit şi atunci s-a hotărât uciderea lui Iisus, dar şi a lui Lazăr cel înviat.   Colinde pentru Zeul vegetaţiei   În ajunul Floriilor se respectă tradiţia "Cântecelor de Paşti". În fiecare comunitate, în faţa lăcaşurilor de cult ortodoxe, se intonează cântece religioase care amintesc despre moartea şi învierea lui Lazăr, prietenul lui Iisus. Învierea lui Lazăr anticipează Învierea Mântuitorului Hristos.   Conform Centrului Judeţean pentru Conservarea Tradiţiilor Ialomiţa, în sâmbăta Floriilor, la casele gospodarilor colindă fetele. Lazărul(Lăzărelul) reprezintă un ceremonial complex al cetei feminine structurat după modelul colindelor şi dedicat unui străvechi zeu al vegetaţiei numit, sub influenţa creştinismului, Lazăr sau Lăzărică. Are loc în Sâmbăta Floriilor. Nu este întâlnit astăzi în judeţul Ialomiţa, dar în trecut a fost cules de Mihai Vulpescu, în special în Teleorman.   Un grup de tinere fete îmbrăcate în alb şi cu o panglică roşie în păr merg din casă-n casă cântând o anumită melodie ceremonială. Legenda spune că Lazăr pleacă în pădure cu oile, se urcă în pom, alunecă, moare, fetele (surorile) îl plâng, îl scaldă în lapte dulce, pe care apoi îl aruncă. Are loc apoi învierea şi metamorfozarea lui Lazăr în flori şi vegetaţie luxuriantă. Acest eveniment este dedicat zeului vegetaţiei:Dionisos, Adonis, Afrodita, Attis, Osiris.

Ce este rugaciunea

Rugăciunea este principalul mijloc care uneşte toate făpturile raţionale cu făcătorul lor - Dumnezeu. Aceasta va fi şi după învierea cea de obşte permanenta lor lucrare şi îndatorire. Rugăciunea este legătura nemijlocită şi comuniunea continuu a îngerilor şi a oamenilor cu Dumnezeu. Rugaciunea este ieşirea noastră din strâmtoarea cea pământeasca spre spaţiul nemărginirii. Rugăciunea este mijlocul care ne transferă în afara limitelor noastre umile/ derizorii/mizere spre simţirea nemărginitului şi a ceea ce este mai presus de fire.

Este desfiinţat prin rugăciune spaţiul, locul şi modul şi se fac simţite lucrările atributelor dumnezeieşti. Chiar daca dorim sa descriem firea si esenţa acestei valori suprafireşti, înţelegem ca este ceva care depăşeşte puterile noastre. Ne vom limita numai la lucrările consecinţelor acesteia.

Atât este de mare mareţia acestui dar dumnezeiesc făcut făpturilor zidite, încât însuşi datatorul ei a pus-o în lucrare atunci când S-a împărtăşit de lumea noastră materiala.

Evanghelistul Luca spune despre Domnul nostru ca „a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu” ( Luca 6,12). El Se folosea de rugăciune uneori ca mărturisire, alteori ca mijlocire, mulţumire sau implorare către Tatăl Său, lumina cea începătoare, dovedind astfel cât de necesara şi de esenţială este aceasta nepreţuita comoară. „Părinte, îţi mulţumesc că M-ai ascultat” (Ioan 11,41). „Părinte Sfinte, pazeşte-i pe aceştia în numele Tău. [...] Pe cei ce Mi i-ai dat i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzârii (...) nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor” (Ioan 17, 11-12.20). Insă cea mai mare şi mai cutremurătoare pildă este rugăciunea din grădina Ghetsimani, în care de trei ori L-a rugat pe Tatăl, atunci când a luat asupra-Şi desăvârşita tămăduire a lumii.

Oriunde ne-am îndrepta atenţia de la întemeierea întregii zidiri şi după aceea, le aflam pe toate împreună-ţesute cu rugăciunea. Rugăciunea este, aşadar, legătură şi unitatea tuturor zidirilor cu Dumnezeu Ziditorii! şi puterea extinderii lor necontenite.

Este cea mai desăvârşită unealtă şi lucru, care dăruieşte celor zidite - şi mai cu seama omului putinta de a comunica nemijlocit cu Ziditorul lor. Prin mijlocirea acesteia, omul poate sa ceara şi să primească ceea ce este de trebuinţă, sa schimbe pedeapsa impusa de dreptatea dumnezeiască, să sporească ajutorul binecuvântării dumnezeieşti, sa fie lămurit de toate cele câte îi sunt necunoscute, sa transmită ajutorul sau aproapelui, rugându-L fierbinte pe Dumnezeu pentru aceasta şi, în general, sa devină părtaş la multe din însuşirile lui Dumnezeu Tatăl nostru.

Negreşit, este cu neputinţă sa fie descrise izbânzii e si meritele acestei atotvirtuţi, tare poartă numele de rugăciune. Veniţi, aşadar, cei osteniţi şi împovăraţi, care locuiţi în acest loc de exil, la sânul maicii virtuţilor, rugăciunea, şi aceasta va va odihni mai mult decât tot ce aţi aştepta sau aţi cere.

Gheronda Iosif Vatopedinul

Rugaciune de dimineata scrisa de Parintele Arsenie Boca

Rugaciune de dimineata scrisa de Parintele Arsenie Boca



Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.



Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.



Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.



Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.



Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.



Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

Rugaciune catre Ingerul Pazitor

Rugaciune catre Ingerul Pazitor


Sfinte Ingere, pazitorul si acoperitorul meu cel bun, cu inima zdrobita si cu sufletul indurerat stau dinaintea ta si ma rog. Auzi-ma pe mine, pacatosul rob al lui Hristos, care cu multa cainta si lacrimi amare strig: sa nu pomenesti faradelegile si nedreptatile cu care eu, nevrednicul, te mahnesc in toata vremea, savarsind fapte necuvenite in fata Ziditorului meu Dumnezeu. Fii milostiv si nu te departa de la mine. Trezeste-ma din somnul pacatului si ajuta-ma cu rugaciunile tale, ca intru pocainta si neprihana sa-mi petrec cealalta vreme a vietii mele.

Pazeste-ma de caderile in pacate de moarte, ca sa nu pier in deznadejde si sa nu se bucure vrajmasul de pierzarea mea. In tot locul si in tot ceasul sa-mi stai inainte, rugandu-L pe Domnul Dumnezeul indurarilor sa-mi ierte pacatele pe care le-am savarsit in viata mea cu fapta, cu gandul sau cu vorba. Iar in infricosatul ceas al mortii tu sa fii langa mine, bunul meu pazitor, alungandu-i pe intunecatii demoni veniti sa infricoseze cutremuratul meu suflet. Apara-ma de cursele lor, cand va fi sa trec prin vamile vazduhului, pentru ca, de tine calauzit si pazit, lumina Raiului sa o vad, unde Sfintii si Puterile ceresti laolalta lauda si preamaresc numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Treimea cea de-o-fiinta si nedespartita, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune la necazuri si suparari

Rugaciune la necazuri si suparari

Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra mea si ape intrat-au pana la sufletul meu - dar intru Tine este toata nadejdea mea. Tu cunosti pricina raului ce ma bantuie. La Tine perii capului meu sunt numarati. La Tine deci scap si pe Tine Te rog sa departezi de la mine orice rau pierzator de suflet si sa-mi ajuti a birui toate ispitele ce ma invaluie - ca Tu esti intarirea, scaparea si izbavitorul meu, Hristoase Dumnezeule, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

Rugaciunea Sfintei Cruci

Sa se scoale Dumnezeu, si sa se risipeasca vrajmasii Lui, si sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Sa piara cum piere fumul, cum se topeste ceara de fata focului, asa sa piara demonii de la fata celor ce-L iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul Crucii, zicand:


Bucura-te, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, care gonesti demonii cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine, a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorat la iad, si a calcat puterea diavolului, si te-a daruit noua pe tine, cinstita Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrajmasul.


O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi mie cu Sfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu si cu toti Sfintii, in veci. Amin.

Rugaciune pentru deochi

Rugaciune pentru dureri de cap

Domnului sa ne rugam

Stapane, Dumnezeul nostru, imparatul veacu­rilor, Cel atotputernic si atottiitor, Care faci pe toate si insuti le schimbi cu voia Ta; Cel ce cuptorul cel de sapte ori incins si vapaia cea dm Babilon le-ai prefacut in roua si pe sfintii trei tineri neatinsi i-ai pazit; Doctorul si tamaduitorul sufletelor noas­tre, mantuirea celor ce nadajduiesc in Tine, Tie ne rugam si cu umilinta cerem: departeaza, inlatura, izgoneste toata lucrarea diavoleasca, toata calea si toata vrajmasia satanei, privirea cea rea, nesatioasa si pizmasa a ochilor celor facatori de rele a oame­nilor pizmasi, de la robul Tau (N).

Si fie ca, din fru­musete sau pentru putere, ori din intamplare sau din pizma si rautate, i-a venit lui aceasta neputinta, insuti, Iubitorule de oameni Stapane, tinde mana Ta cea tare si bratul Tau cel atotputernic si inalt si cerceteaza aceasta zidire a Ta si-i trimite inger de pace, stapanitor si pazitor sufletului si trupului, care sa goneasca si sa starpeasca de la ea tot sfatul rau, toata pizma si deochiul facator de stricaciune al oamenilor rai, ca, izbavita fiind cu puterea Ta, sa-Ti cante Tie cu multumire: Domnul este ajutorul meu, si nu ma voi teme de ce-mi va face mie omul; si iarasi: nu-mi va fi frica de rele, pentru ca Tu cu mine esti; ca Tu esti Domnul puterii mele, Cel tare si stapanitor, Domnul pacii, Parintele veacului ce va sa fie.

Asa, Doamne Dumnezeul nostru, milostiveste-Te spre robul Tau si izbaveste-l de toata stricaciunea si supararea ce i s-a facut din pizma. Pentru rugaciu­nile preabinecuvantatei stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu rugaciunile arhanghelilor celor cu chip de lumina; ale cinstitului, maritului proorocului, Inaintemergatorului si Boteza­torului Ioan; ale sfintei si marii mucenite Marina; ale sfantului Stelian; ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva cea noua; ale sfantului sfintitului mucenic Elefterie si ale sfantului (N), a carui pomenire savarsim, si ale tuturor sfintilor Tai.

Ca Tu esti doctorul sufletelor si al trupurilor noas­tre, Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava inal­tam si Celui fara de inceput al Tau Parinte si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Si stropeste pe bolnav cu apa sfintita, daca a facut mai intai sfestania, sau cu aghiazma de la Boboteaza. Apoi preotul pune mana pe capul celui bolnav, zicand aceasta:

Rugaciune

Harul Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cel dat Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli, - zicand: Pe bolnavi mainile veti pune si bine le va fi, si printr-insii este dat si noua nevrednicilor slu­jitorilor Sai, acest har, prin mine smeritul si nevred­nicul preot, sa te tamaduiasca pe tine, fiule si fratele nostru cel duhovnicesc de toata boala si neputinta sufleteasca si trupeasca ce te-a cuprins, si sa te daruiasca Bisericii Sale intreg, cinstit, sanatos, indelun­gat in zile, bine umbland si facand poruncile lui Dumnezeu, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Rugaciune impotriva farmecelor si bantuirii duhurilor rele

Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra mea si duhurile necurate nu-mi dau pace, dar intru Tine imi pun toata nadejdea si pazei Tale ma incredintez intreg (intreaga), ca Tu cunosti pricina raului care ma bantuie si esti dezlegarea tuturor legaturilor necurate. La Tine toti perii capului meu sunt numarati.
De Tine toti demonii stiu si se cutremura. Deci pe Tine Te rog, Doamne, Atotputernicule, sa indepartezi de la mine orice duh necurat si orice rau pierzator de suflet, scotandu-ma pe mine biruitor peste toata facatura diavoleasca, sub acoperamantul dreptei Tale si intru crucea Ta cea atotizbavitoare.
Ca Tu esti intarirea si scaparea noastra in veci, Hristoase Dumnezeule, si Tie slava Iti inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

Rugaciuni copii. Cele mai puternice rugaciuni pentru copii

Rugaciuni pentru copii. Chiar daca nu mergi des la Biserica, ori nu il duci pe copil decat de Paste sau de Craciun, este bine sa stii cateva rugaciuni pentru copii. Se spune ca rugaciunea este cheia Raiului ce deschide portile harului divin. Preotii mai spun ca cel ce vorbeste cu Dumnezeu cu toata sinceritatea devine mai tare ca moartea, iar sufletul lui devine nemuritor.
Pe de o parte, sunt acele rugaciuni pe care il poti invata pe copil inca de mic. Dar sunt si acele rugaciuni puternice special scrise pentru parinti, sa le rosteasca in momente de cumpana.

Imi aduc aminte si acum cu drag si emotie de serile in care spuneam rugaciunea alaturi de mamaia mea. Inger Ingerasul meu a fost prima rugaciune pe care am invatat-o si, chiar daca mamaia nu mergea des la biserica, am simtit mereu credinta.

Fie ca obisnuiesti sa mergi la biserica sau nu, nu uita de importanta pe care o are religia si fa-ti un obicei din a invata copilul cateva rugaciuni. Iti aduci aminte de linistea si de protectia pe care o simteai, in copilarie, cand spuneai o rugaciune? Ofera si copilului tau sansa acestui sentiment si nu transforma credinta intr-un subiect tabu in casa, indiferent care este opinia ta despre Biserica sau preoti. Aici nu este o discutie despre Biserica, ci despre rolul tau important, de a-i prezenta copilului credinta.

Rugaciuni pentru copii. Rugaciune pentru copilul bolnav
Doamne Iisuse, in timpul vietii Tale pamantesti Ti-ai aratat iu­birea, ai fost miscat in fata suferinte­lor si de multe ori ai vindecat pe cei bolnavi, revarsand bucuria asupra fa­miliilor lor. Copilul nostru e bolnav: noi incercam sa-l ajutam cu tot ceea ce e omeneste cu putinta. Dar ne simtim neputinciosi: viata nu e in mainile noastre. Iti oferim suferintele noastre si ale lui si le unim cu suferintele patimirii Tale. Fa ca aceasta boala sa ne ajute sa intelegem mai bine sensul vietii si daruieste fiului nostru sanatatea, ca impreuna sa-Ti putem multumi si sa Te putem slavi intotdeauna. Faca-se voia Ta! Amin.

Rugaciuni pentru copii. Rugaciune catre Fecioara Maria pentru sanatatea copilului
O, Preasfanta Stapana, Fecioara, de Dumnezeu Nascatoa­re, mantuieste si ocroteste pe fiii mei (numele), pe toti pruncii, pruncele, ti­nerii, pe cei botezati si pe cei fara de nume si pe cei ce se afla in pantecele mamei lor. Ocroteste-i pe ei cu acoperamantul tau de Maica, pazeste-i pe ei intru frica de Dumnezeu si intru ascultarea de parinti si roaga-te Dom­nului nostru si Fiului tau sa le daru­iasca lor ceea ce le este de folos pen­tru mantuirea lor. Ii incredintam pe ei purtarii tale de grija, Maica, ca tu esti Acoperamant dumnezeiesc al robilor tai. Amin.



10 rugaciuni pentru copii, usoare, dar puternice
Intr-un articol de pe adevarul.ro se mai spune ca “micuţii se vor simti bine daca parintii se roaga alaturi de ei, iar rugaciunea ii va aduce liniste sufleteasca. Cand copiii ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce au in viata lor devin mai constienti de cat de binecuvantati sunt. Copiii care cresc apreciindu-si casa, familia, prietenii, masa, profesorii au o viata mai fericita si mai productiva”, sunt de parere psihologii, conform publicatiei citate.

Mai jos vei gasi 10 rugaciuni pentru copii, usor de invatat, ideale si pentru copiii mici
Rugaciuni pentru copii. Ingerasul
Inger, ingerasul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Si ma-nvata sa fac bine!

Eu sunt mic – tu fa-ma mare;
Eu sunt slab – tu fa-ma tare;
In tot locul ma-nsoteste
Si de rele ma fereste!

Doamne, ingerasul Tau
Fie pazitorul meu
Sa ma apere mereu
De ispita celui rau!

Doamne, ingerul ce-mi dai
M-ajute s-ajung in rai:
Mantuirea s-o primesc
Langa Tine, Domn Ceresc!

Amin!



Rugaciuni pentru copii. Tatal nostru

Tatal nostru Carele esti in ceruri
Sfinteasca-se Numele Tau,
Vie Imparatia Ta,
Faca-se voia Ta,
Precum in Cer asa si pe Pamant,
Painea noastra cea de toate zilele
Da-ne-o noua astazi
Si ne iarta noua greselile noastre,
Precum si noi iertam gresitilor nostri,
Si nu ne duce pe noi in ispita,
Ci ne izbaveste de cel viclean.

In Numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh,
Amin!



Rugaciuni pentru copii. Maica

Preacurata te rugam frumos
Roaga-Te indata domnului Hristos
Sa ne daruiasca ajutorul sau
Si sa ne fereasca de tot ce e rau!

Amin!



Rugaciuni pentru copii. Ne iubeste Dumnezeu

Razvan plange si sopteste:
-Nimeni nu ma mai iubeste!

-Nu plange copilul meu,
Te iubeste Dumnezeu!
E-o iubire cum nu-i alta
De curata si inalta.
El ti-e Tata sus, in cer.
Te inchini la El si-i ceri
Tot ce crezi ca iti lipseste…

Si Isus te mai iubeste.
El a patimit, stii bine,
Pentru mine, pentru tine.
Cand necazurile dor,
Tu sa-l chemi in ajutor.

-Puiul mamei, sa iei seama:
Tot in cer mai ai si-o mama,
Maica Domnului, curata,
In lumina imbracata.
E o maica-atat de buna!

-Hai, Razvane, impreuna,
In genunchi sa ne-aplecam,
Sa-nvatam sa ne rugam!



Rugaciuni pentru copii. Doamne, Doamne ce minune

Doamne, Doamne ce minune
Vine catre mine
Ingerasii lin coboara,
Ce frumos, in prag de seara!
Copilas, Domnul Isus,
Pe-o raza vine de sus.
Fiu al Tatalui Ceresc,
Doamne, Doamne-Ti multumesc!
In minunea ce ne vine,
Ne-ai trimis mare minune,
Cea mai mare pe pamant,
Pa Iisus, pe Domnul Sfant!



Rugaciuni pentru copii. Crezul

Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul,
Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
Si intru Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii.
Lumina din Lumina,
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iara nu facut;
Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut;
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire
S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara,
Si S-a facut om;
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat;
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii,
A caruia imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul,
Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit,
Carele a grait prin prooroci.
Intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica;
Marturisesc Un Botez, spre iertarea pacatelor;
Astept invierea mortilor;
Si viata veacului ce va sa vie.
Amin!



Rugaciuni pentru copii. Doamne asculta-mi rugaciunea

Doamne asculta-mi rugaciunea
Potopita de suspine
Si strigarea gurii mele ,
Sa ajunga pana la tine.
Fata ta sa n-o-ntorci Doamne
De la mine cand te chem,
Doamne asculta-mi rugaciunea
Cand eu plang, suspin si gem.
Doamne si ma scapa de vrasmasi
Sufletul cand mi l-oi da,
Sa-l primesti in seama ta.

Amin!



Rugaciuni pentru copii. Doamne, ingerasii tai

Doamne, ingerasii tai
Fie pazitorii mei,
Totdeauna, zi si noapte
Pana-n ceasul cel de moarte.
Amin!



Rugaciuni pentru copii. De mana cu ingerul meu

De mana cu ingerul meu pazitor,
te rog Iisuse Hristoase, Doamne,
lasa-ma sa te tin de haina,
ca Lumina Ta plina de iubire
sa fie si asupra noastra mereu.
Amin



Rugaciuni pentru copii. Rugaciune

Doamne, eu Te rog frumos,
Ca esti Iubitor si Bun,
Sa fiu, Doamne, sanatos
Si sa merg pe al Tau drum!

Ma fereste, Bun Parinte,
Si de rele, si de boala,
Ajuta-mi sa fiu cuminte
Si acasa, si la scoala!

Sa ma straduiesc mereu,
Sa ma port cum se cuvine
Si s-aduc in jurul meu
Bucurie, nu suspine!

Doamne, Doamne, Bun Parinte,
Eu acum Iti multumesc
Si Te rog mereu fierbinte
Sa ma ierti cand mai gresesc!

Si atat Te mai rog eu:
Pe parinti, surori si frati
Sa-i ajuti, Doamne, mereu
Si sa fim apropiati!
Amin!

Sfântul Ioan Gură de Aur, apărătorul celor necăjiți.

Credincioșii creștin ortodocși îl pomenesc, duminică, 13 noiembrie, pe Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului.

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut între anii 344 – 354, în Antiohia, într-o familie de creștini evlavioși, potrivit crestinortodox.ro. Tatăl său, Secundus, era unul dintre generalii Orientului (magister militum Orientis), iar mama sa, Antuza, provenea din una dintre cele mai ilustre familii ale Antiohiei.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne protejează
Sfântul Ioan Gură de Aur este știut și ca apărătorul și părtinitorul celor necăjiți. Așadar, de ziua lui, nu se fac treburi casnice, căci e risc de înec, arsuri, moarte violentă, infirmitate. Se crede că femeile care respectă tradiţia sunt iertate pentru păcatele de a renunța la sarcină. În această zi, trebuie să dam o lumânare de pomană, pentru ca viaţa să ne fie luminată și colivă pentru sufletele celor care s-au stins neîmpărtășiți.

Cine ține sărbătorile lui Ioan Gură de Aur va fi apărat de boli și de lupi, va fi ferit de arsuri, de friguri și de pagube. Nu se lucrează, nu se coase, nu se tricotează. În această zi, nu se dă nimic cu împrumut. Părți ale moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur se află la Patriarhia Română, la Mânăstirea Dârvari, în București, la Mânăstirea Secu, în județul Neamț.

RUGĂCIUNE: Troparul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur
Din gura ta ca o lumină de foc stră­lu­cind harul, lumea a luminat. Vistie­riile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Iar prin cuvintele tale învățându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul, Hristos Dum­nezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Rugăciunea lui Iisus - cea mai scurtă cale spre ajutorul lui Dumnezeu

Mărturisirea credinţei în Hristos este legată de mărturisirea neputinţei noastre de a fi mântuiţi doar prin puterea noastră. Aceasta spune totul, şi întreaga luptă a creştinului îşi are temelia pe aceste două lucruri: credinţa în Hristos şi cunoştinţa păcătoşeniei noastre. Astfel, rugăciunea lui Iisus arată în câteva cuvinte toată strădania credinciosului şi sintetizează întreaga învăţătură dogmatică a Bisericii noastre Ortodoxe.

Orbii au rostit cuvintele „Fiul lui David, ai milă de noi” (Matei 20, 30), ceea ce înseamnă „Iisuse, ai milă de noi” şi le-a fost redată vederea; leproşii au spus-o şi s-au vindecat de lepra lor (Luca 4, 27) etc.

Rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul” are două puncte de sprijin: cel dogmatic – recunoaşterea Dumnezeirii lui Hristos – şi cel de cerere – rugăciunea pentru mântuirea noastră. Cu alte cuvinte, mărturisirea credinţei în Hristos este legată de mărturisirea neputinţei noastre de a fi mântuiţi doar prin puterea noastră. Aceasta spune totul, şi întreaga luptă a creştinului îşi are temelia pe aceste două lucruri: credinţa în Hristos şi cunoştinţa păcătoşeniei noastre. Astfel, rugăciunea lui Iisus arată în câteva cuvinte toată strădania credinciosului şi sintetizează întreaga învăţătură dogmatică a Bisericii noastre Ortodoxe.

Ajungem la această îndoită cunoaştere prin rugăciunea lui Iisus. Sfântul Maxim arată că patima mândriei stă în a nu lua în seamă două lucruri: a nu lua în seamă puterea dumnezeiască şi slăbiciunea omenească. Şi această dublă nesocotinţă dă naştere unei „minţi dezordonate”. Prin urmare, cel mândru este omul nesocotinţei, în timp ce dimpotrivă, cel smerit este omul îndoitei cunoaşteri. Ultimul îşi cunoaşte propria slăbiciune şi puterea lui Hristos. Aşadar, prin rugăciunea lui Iisus, noi cunoaştem şi mărturisim puterea lui Hristos (Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu) ca şi propria noastră slăbiciune (miluieşte-mă pe mine, păcătosul). Atingem în acest fel starea binecuvântată a smereniei. Unde este smerenia este şi harul lui Hristos, şi acest har este Împărăţia Cerurilor. Vezi atunci valoarea rugăciunii lui Iisus? Vezi că putem câştiga Împărăţia Cerurilor prin puterea ei?

Vindecări miraculoase” prin rugăciune și credința în Dumnezeu

Unii le numesc minuni săvârşite de divinitate, alţii le consideră efect al autosugestiei, cei mai mulţi recunosc că la mijloc e puterea extraordinară a minţii/subconştientului, unanim recunoscută, dar destul de puţin cercetată. Cert este că nu sunt deloc puţine cazurile de vindecări miraculoase, aproape peste noapte, ale unor indivizi care spun că n-au făcut decât să mediteze, să se concentreze asupra luptei cu boala ori să se roage. Indiferent de calea aleasă, rezultatul pozitiv a provocat întotdeauna uimire şi admiraţie.

Suferinţe alungate dintr-o privire

În luna februarie 2005, canalul de televiziune NewsNet 5 difuza mai multe documentare despre vindecările miraculoase din Cleveland, oraşul în care câţiva medici de excepţie, printre care dr. Issam Nemeh, au reuşit aproape imposibilul.

Între oamenii vindecaţi inexplicabil, s-a numărat şi Ted Castelle, expertul pe probleme de sănătate, timp de 25 de ani, al postului TV menţionat şi fost preşedinte al Academiei de Medicină din Cleveland (Ohio). Castelle suferea de o afecţiune inflamatorie degenerativă la umăr, care-i dădea dureri insuportabile, împiedicându-l să-şi folosească braţul. Doctorul curant şi fizioterapistul la care apelase nu i-au fost de prea mare ajutor. În cele din urmă, suferindul a ajuns la dr. Issam Nemeh, în cadrul unei manifestări organizate pe 14 august 2004, la biserica catolică St. Angela din Fairview Park. În faţa mai multor martori oculari, printre care şi soţia suferindului, dr. Nemeh l-a întrebat pe acesta, privindu-l adânc în ochi :”Vrei să te vindeci?” Bolnavul a răspuns:”Da, sigur”. După care medicul s-a rugat deasupra lui Castelle care, după câteva minute, a simţit că-şi poate mişca din nou mâna şi umărul. Potrivit propriilor estimări, pacientul îşi poate folosi acum braţul în proporţie de 95%.

Mintea ne poate însănătoşi
În timp ce îşi făcea practica la un mare spital londonez, dr. Frederick W. Bailes (1889-1970) a observat cum procesul de vindecare al pacienţilor era în mare măsură influenţat de psihicul lor. Astfel, unele modele de gândire produceau invariabil aceleaşi reacţii fizice, ceea ce l-a făcut să concluzioneze că atât boala, cât şi sănătatea îşi au originea în starea noastră mentală. Cercetările sale în acest sens au culminat cu publicarea, în 1942, a cărţii “Mintea poate vindeca”, devenită rapid un best-seller reeditat de nenumărate ori.

Filozofia de bază a lui Bailes era următoarea: secretul vindecării constă în capacitatea omului de a înlătura din propria-i minte orice idee sau imagine a bolii. Repetându-şi concentrat, nu automat, de mai multe ori pe zi – îndeosebi înainte de a adormi, când subconştientul este mai receptiv- că este absolut sănătos şi că se simte foare bine, omul ar trebui să reuşească să scape de suferinţe într-un timp nu foarte îndelungat. El trebuie să se autoconvingă că simţurile care îl informează că este bolnav de fapt îl mint şi că mintea sa, mai puternică, ştie care e adevărul.

Frica, gelozia şi agresivitatea distrug sănătatea
S-a demonstrat ştiinţific că stări emoţionale negative precum teama, gelozia sau anxietatea, frustrările şi agresivitatea au un impact uneori devastator asupra sănătăţii fizice. Un studiu recent a scos la iveală faptul că frica poate accentua evoluţia unor boli, precum cancerul, concluzie care completează o altă observaţie anterioară: oamenii înspăimântaţi că vor face o anumită maladie, întâlnită la rude sau apropiaţi, au şanse mari să se îmbolnăvească! Exact aplicarea zicalei: “de ce ţi-e frică, nu scapi”.
Cercetătorii au mai constatat că ulcerul gastric, astmul, unele afecţiuni ale pielii şi tulburările cardiace sunt adesea consecinţa unor probleme emoţionale sau de natură psihică, manifestate pe o perioadă mai lungă de timp. În plus, emoţiile negative puternice încetinesc producţia de hematii (globule roşii), provocând anemie, dar afectează şi procesul de digestie, ducând la indigestii nervoase sau colite pe fond nervos. Se poate întâmpla ca tensiunea nervoasă să blocheze intestinele, făcându-le inactive. Persistenţa supărării cronicizează suferinţa, sodiul şi apa sunt reţinute în organism, în vreme ce potasiul, vitamina C, magneziul şi vitamina B sunt epuizate. Sentimentele negative modifică şi funcţionarea corectă a bilei, a ficatului şi inflamează mucoasa intestinelor. Drept urmare, abdomenul se balonează, apar durerile de burtă, dereglările metabolice, insomniile.

Revista „Physician” a publicat chiar un articol care arăta că, sub influenţa gândirii negative, sistemul nervos declanşează curgerea excesivă a unor anumitor fluide în ţesuturi şi membrane. Acestea pot fi îndepărtate prin operaţii, medicamente şi regim, dar vor reveni, până când mintea va scăpa de acest blocaj negativ.

Adevăratele cauze ale varicelor, ulcerului şi reumatismului
Seneca spunea: „Să vrei să fii vindecat este începutul vindecării”. Oamenii de ştiinţă recunosc că au văzut cazuri de dispariţie a unor afecţiuni ca erupţii cutanate, sinuzite, polipi nazali ori stări repetate de răceală doar prin tratarea cauzelor de natură mentală. Există şi terapeuţi care susţin că apariţia varicelor, de pildă, e determinată de sentimentul de descurajare, epuizare şi frustarare a bolnavului, care se simte supraîncărcat, nevalorizat şi urăşte inconştient situaţia în care se află. Gastrita şi ulcerul ar fi consecinţa fricii de nou, spaimei de necunoscut/neprevăzut şi eforturilor uriaşe de adaptare la diverse situaţii, iar reumatismul ar fi generat de lipsa afecţiunii, resentimente, amărăciune sau autovictimizare.

Bruce McEwen, neuroendocrinolog la Universitatea Rockefeller, a descoperit faptul că stresul cronic, prin cortizonul eliberat în asemenea situaţii, poate afecta creierul în zonele care coordonează presiunea sângelui, ritmul cardiac, activitatea intestinală, memoria, frica şi anxietatea. Aşa apare „sindromul bolii”, te simţi ca şi cum ai fi răcit, total lipsit de energie, te simţi bolnav din punct de vedere fizic şi de fapt nu eşti. Toate acestea se datorează hormonilor eliminaţi de creier care trimit un răspuns dăunător organismului”.

lastair J. Cunningham, de la Institutul de Cancer din Ontario, a descoperit la rândul său că suferinzii de cancer care încă mai sperau la vindecare trăiau mai mult decât cei care erau în acelaşi stadiu al bolii, dar care erau măcinaţi de spaimă şi depresie. Râsul, meditaţia, muzica şi exerciţiile fizice pot stimula producerea de hormoni cu acţiune antiinflamatorie şi antibacteriană, sporind capacitatea de apărare a organismului.

Principiul Gröning: “Nu există boli incurabile”

Născut la 30 mai 1906 în Germania, ca al patrulea din cei şase copii ai unor muncitori, Bruno Gröning (Grönkowski) a devenit, în ciuda pregătirii precare, cu doar 5 clase primare absolvite, un renumit vindecător spiritual, care avea să întemeieze o adevărată şcoală, bazată pe următoarea învăţătură: „Nu există boală incurabilă. Dumnezeu este cel mai mare medic”.

Convins că boala e un deranjament al armoniei interioare, Gröning promitea vindecarea prin credinţă. Sute de mii de oameni au apelat la el pentru tămăduire, existând relatări potrivit cărora ar fi făcut paralitici să meargă, orbi să vadă şi surzi să audă. Momentul de apogeu al activităţii sale s-a petrecut în septembrie 1949, în faţa a 30.000 de persoane strânse la Traberhof, în apropiere de Munchen, când Bruno Gröning ar fi reuşit vindecarea în masă. Totul doar privindu-şi concentrat pacienţii, făcând câteva gesturi şi rostind câteva cuvinte.

Fireşte, s-au găsit şi contestatari, care i-au reproşat încălcarea legii privind practica medicinală, ceea ce l-a adus în mod repetat în faţa justiţiei. A mai fost acuzat că vindecările sale aveau doar efect temporar, fiind urmarea hipnozei ori sugestiei. Asta deşi un inginer din oraşul Herford (Renania de Nord-Westfalia), al cărui copil de 9 ani suferea de atrofie musculară, a povestit presei că, după ce a acţionat Gröning, circulaţia în picioarele micuţului s-a pus în mişcare, iar băieţelul a reuşit în scurt timp să meargă.

În afara emoţiilor proprii şi gândurilor negre, un impact serios asupra stării de sănătate îl au experienţele din copilărie, dar şi climatul din familie, ori relaţiile cu prietenii şi chiar şefii. Toate acestea, nu întotdeauna recepţionate conştient, pot crea în minte modele distructive, care afectează organismul zi şi noapte, fie că este treaz sau că doarme. Singura salvare o constituie contracararea prin gânduri pozitive, repetate concentrat şi constant.

Previziunile cutremurătoare ale părintelui Arsenie Boca, făcute chiar înainte să moară: "Vor fi boli necunoscute si fara leac”

Seism puternic în România și numeroase schimbări în toată lumea, sunt doar câteva dintre previziunile pe care părintele Arsenie Boca le-a făcut înainte sa moară.

Sfântul Ardealului a susținut acum mai bine de 25 de ani că România se va confruntă cu un seism puternic, iar Bucureștiul va fi ras de pe suprafață pământului.

“O să ne pască un mare cutremur și blocurile din București vor ajunge că și cutiile de chibrituri. Mulți vor pleca din țară, dar puțini se vor întoarce.

Va venei vremea când vor dori să se întoarcă și n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări!”, spunea Sfântul Ardealului cu puțin timp înainte să moară.


“Pe București s-a ouat de două ori (n.r.: referindu-se la bombardamentele din cele două războaie mondiale), iar când se va ouă a treia oară, Bucureștiul va fi șters de pe suprafață pământului, deoarece acolo fofortesc păcatele. Într-o parte de lume vor fi războaie, în altă parte cutremure, în altă inecari, vor fi accidente peste accidente, vor fi boli necunoscute și fără leac”, mărturisea Arsenie Boca despre viitorul României și al planetei.

Cea mai puternică rugăciune pentru sănătate

„Sfântă mare muceniță a lui Hristos, Filoftee, ne rugăm ție cu genunchii plecați și cu lacrimi fierbinți. Adu-ți aminte de neputința firii omenești, care cuprinde și împresoară pe tot muritorul, de la naștere, întocmai ca mrejele păianjenului. Întru aceste mreji fiind căzuți și noi, smeriții, și neputând scăpa de ele fără ajutorul lui Dumnezeu, te rugăm pe tine să ne fii mijlocitoare către Dânsul. Că El însuși te-a preamărit și te-a trimis în această țară, că s-o aperi și s-o păzești de toate răutățile.

Așa, Sfântă mare muceniță a lui Hristos, Filoftee, milostivește-te spre lacrimile bătrânilor, spre suspinele maicilor, spre cererile pruncilor și spre noi, care cădem cu genunchii plecați și cerem, prin rugăciunile tale cele sfinte, ajutor și mântuire din supărările ce ne cuprind. Căci știm, Sfântă muceniță, că pentru păcatele noastre pătimim acestea toate, adică: boli, sărăcire, prigoniri de la vrăjmași, neploaie la vreme și alte asemenea rele. Pentru aceasta cădem la milostivirea ta, că să nu pătimească și cei nevinovați din pricina noastră. Fie-ți milă și roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să strigăm ție: bucură-te, fecioară, mare muceniță Filoftee. Amin.”

VIATA PARINTELUI ARSENIE BOCA

1910 - 29 septembrieSe naşte în localitatea Viaţa de Sus (judeţul Hunedoara), într-o familie de ţărani simpli, Iosif şi Cristina, dar credincioşi. Primeşte numele Zian.

1929

Devine absolvent şi şef de promoţie al liceului "Avram Iancu" din Brad. Colegii îl numeau "sfântul", iar stejarul pe care îl plantează cu colegii la absolvire îi va purta numele, "Gorunul lui Zian".

1929 – 1933

Urmează cursurile Institutului Teologic din Sibiu, unde este remarcat de profesori ca un student de elită. Aici îi devin cunoscute talentele sale de pictor şi de bun interpret la flaut.

1933

Este trimis la Bucureşti de către Mitropolitul Nicolae Balan pentru a urma Institutul de Belle-Arte. Cu această ocazie participă şi la cursurile de anatomie ale profesorului Francisc Rainer şi la prelegerile de mistică ale lui Nichifor Crainic. Ajută pe Părintele Dumitru Staniloae la traducerea Filocaliei, realizând grafica primelor patru volume, care au aparut la Sibiu.

1935 – septembrie

Conform documentelor arhivei Arhiepiscopiei Sibiu este hirotonit întru citet şi ipodiacon. Tot atunci este hirotonit diacon celib (cf. Părintelui Veniamin Tohaneanu).

1939

Merge la Muntele Athos unde stă trei luni. Experimentează viaţa duhovnicească de aici postind 40 de zile.[.......]. Se închinoviază la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

1940 – 3 mai

Are loc tunderea în monahism, când primeşte numele de Arsenie.

1942 - 10 aprilie

Părintele este hirotonit preot şi numit stareţ al mănăstirii.

1944

A plecat în Basarabia, la Chişinău, să înveţe pictura bisericească şi poleitul icoanelor. A revenit în ţară în primăvara anului 1945.

1948 – mai

Este arestat şi torturat de Securitate, fiind acuzat că e legionar, lucru pe care Părintele l-a negat, chiar dacă în 1947, cu sprijinul său, la Sâmbăta, s-a ţinut o consfatuire ce a dus la o unitate de luptă a tuturor forţelor anticomuniste din ţară.

1948 - 25 noiembrie

Este mutat la mănăstirea Prislop de Mitropolitul Nicolae Bălan. Mănăstirea era într-o stare jalnică, fiind părăsită de ultimii trei vieţuitori călugari greco-catolici (În 1948 greco-catolicii au revenit la ortodoxie). Este numit stareţ al acestei mănăstiri.

1950

Prislopul devine mănăstire de maici. Părintele Arsenie nu mai este stareţ, ci rămâne duhovnic al mănăstirii, iar stareţa este numită monahia Zamfira.

1951

Părintele este ridicat din nou de Securitate.

1952

Părintele revine la Prislop, după ce a fost condamnat 9 luni (la Ocnele Mari şi la Canal).

1959

Se desfiinţează Mănăstirea Prislop, maicile sunt alungate, la fel şi Părintele Arsenie, căruia i se interzice să mai slujească. Clădirea este transformată într-un cămin de bătrâni până în 1976, când se redeschide mănăstirea.

1961 După o lungă pribegie prin Bucureşti este angajat ca pictor muncitor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor, participând la slujbe doar ca şi cântareţ.

1968

Este pensionat (o pensie minoră ); începe pictura bisericii de la Drăgănescu, la care va osteni timp de 15 ani, realizând astfel "Capela Sixtină " a Ortodoxiei româneşti.

1969 – 1989

Deţine un atelier de pictură şi chilie la proaspătul înfiinţat aşezământ mănăstiresc de la Sinaia.

1989 - 28 noiembrie

Părintele încetează din viaţă la Sinaia. Este înmormântat la Prislop în 4 decembrie1989. De atunci şi până azi, credincioşii se adună an de an în număr tot mai mare la mormântul Părintelui pentru parastas, rugăciune şi comuniune.

(sursa: "Mărturii din Ţara Făgăraşului despre

 Părintele Arsenie Boca"

Ed. Agaton, Făgăraş, 2004)

In pelerinaj la Sfanta Cuvioasa Parascheva

Când am fost în pelerinaj în Sfântul Munte m-am simțit cu adevărat ca și cum aș fi în grădina Maicii Domnului. Pretutindeni este o atmosferă de liniște și pace, e ceva ce simți că nu e de pe acest pământ, căci dacă ar fi fost de pe acest pământ, atunci negreșit, oamenii, care sunt mereu în căutare de ceva nou, ar fi descoperit acest lucru și l-ar fi introdus în felul de a fi al societății. Dar acea pace sufletească vine de la însuși Hristos, care a și spus: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu”(Matei, 14:27).

Rugaciunea Parintelui ARSENIE BOCA!!!

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, și astfel, ținând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, și așa risipim în deșertăciuni zilele noastre, umiliți și dosădiți până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniței în care Te ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino și Te sălășluiește întru noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârșiți suntem, cât ești de aproape de sufletele noastre și cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viața Ta, lumina și bucuria noastră, slavă Ție. Amin.